Tuesday 24 December 2019

quiet even on this shore






In my best moments I think "Life has passed me by" and I am content.

Walking seems to cover time and space but in reality we are always just where we started. I walk but in reality I am hand in hand with contentment on my own doorstep.


The ocean is deathless
The islands rise and die
Quietly come, quietly go
A silent swaying breath


I wish the idea of time would drain out of my cells and leave me quiet even on this shore.


Agnes Martin








.

2 comments:

Anonymous said...

wirrniss der gedanken und doch, auch hier lauert schönheit, ruhe und stille. der weise verweilt lächelnd in den fluten der gefühle!
ein ganz besonderes werk!
lieb grüsst dich renée

Miriam said...

(imi este putin rusine sa comentez aici, este totul asa triumfal, perfect, cum a spus M, incat mi se pare ca am niste cuvinte ca ramurelele prea subtiri, care se rup repede, primavara_)

Acele momente, in care viata pare ceva tot mai abstract - e ca si cum ai avea o camera secreta, cu care le surprinzi, aici, in fiecare postare:) Si totusi, de fiecare data, fiecare abstractiune este sustinuta de un pilon al concretului atat de fin introdus, si perfect imbricat acolo, incat te induce in eroare:) Acest celalalt tarm, de pilda, acelasi, dar si neaparat altul, facut din oceane, si insule, si tarmuri adevarate pe care doar tacerea le face incredibile - acest tarm se intoarce, cumva, spre mine, si imi aminteste sute, poate mii de clipe, pe care nu le pot diferentia in succesiunea prea rapida, in care usa a fost un tarm, si o lume, si locul a nenumarate intoarceri acasa, uneori din plimbari crude, deznadajduite, singuratice prin ger, alteori din imagini care ma coplesesc facand ceaiul sau descaltandu-ma_Dar poate ca, in rasfrangerea timpului de aici, nici asta nu inseamna nimic, pentru ca, nu-i asa, cand nu exista plecare, nu exista tarm_:)